Szabo Iuliu (Gyula) este cel mai bun șahist pe care l-a avut județul Satu Mare. S-a născut în 29 august 1933 în municipiul Satu Mare, într-o familie numeroasă, a mai avut patru fraţi.
A început studiile primare în anul 1940 la Şcoala Elementară Reformată din Satu Mare, iar studiile liceale le-a urmat la Liceul Reformat, care după naţionalizarea din anul 1948, s-a transformat în Liceul de Băieţi de Stat, luând bacalaureatul în anul 1952. În anul 1952 şi-a continuat studiile la Facultatea de Chimie din Timişoara şi a devenit inginer chimist în anul 1957. În anii de studenţie, a evoluat în echipa de şah de la Politehnica Timişoara, alături de şahişti renumiţi precum: Grunsberger, Partoş, Romiţă Alexandru şi Mititelu.
După absolvirea facultăţii, s-a întors în Satu Mare. S-a încadrat în câmpul muncii, fiind angajat la Laboratorul Cooperative Mixte, de unde s-a transferat la Întreprinderea UNIO din Satu Mare, acolo unde a lucrat timp de 20 de ani ca adjunct al şefului de laborator. Apoi, s-a transferat la filiala PECO din Satu Mare, unde a lucrat 10 ani ca şef de laborator, urmând să se transfere la Întreprinderea Judeţeană de Produse Industriale şi Prestări Servicii Satu Mare, de unde s-a pensionat.
Interes pentru şah din clasele gimnaziale
Atât ca elev şi student la instituţiile şcolare, ca şi la locurile de muncă, a avut o atitudine ireproşabilă faţă de învăţătură şi faţă de muncă. A fost deosebit de pretenţios în executarea obligaţiilor sale de învăţătură şi muncă şi a lucrat foarte punctual, a avut o atitudine exemplară faţă de colegii săi de muncă. Pentru asta, a fost apreciat peste tot pe unde a ajuns.
În 1967 s-a căsătorit cu Varvara Walent, contabilă la Întreprinderea UNIO, din căsătoria lor, având o fată care actualmente trăieşte cu familia în străinătate.
Interesul său faţă de şah s-a născut încă din clasele gimnaziale, datorită unui cadou primit de la un bun prieten, şi anume, o tablă de şah. Primele mutări de şah le-a învăţat de la bunicul şi de la tatăl lui, apoi a obţinut cartea de şah a marelui maestru maghiar, Maroczy Geza, „Teoria Şahului”. De aici a învăţat bazele teoretice ale şahului. Apoi, tabla de şah i-a devenit însoţitoare la şcoală, unde juca cu colegii de clasă, în ultima bancă, desigur sub bancă, dar de multe ori singur. Interesul său faţă de şah a fost sprijinit şi de dirigintele lui. Ca şi elev, a început să participe la competiţii judeţene, la categoria de elevi. În 1950 a ajuns pentru prima dată în semifinala Campionatului Naţional de şah şi cu această ocazie a reuşit să-l învingă pe campionul Al. Tyroler şi pe maestrul G. Alexandrescu. Datorită acestor succese, a fost selecţionat în lotul de juniori al României, fapt ce i-a oferit ocazia să joace cu selecţionata de juniori a Bulgariei, reuşind două victorii din două posibile.
În Timişoara, în anii sudenţiei, şi-a perfectat cunoştinţele de şah. Iuliu Szabo a devenit component permanent al selecţionatei studenţeşti a României, participând la foarte multe competiţii internaţionale de şah.
În 1953 s-a calificat pentru prima dată în finala Campionatului Naţional de şah al României, iar în anul 1955 la participat la Turneul Maeştrilor, pe care l-a câştigat şi astfel a obţinut titlul de maestru, atunci când România avea în total doar 4 maeştri. Tot în această perioadă, şi-a cumpărat cartea campionului mondial, Mihail Botvinic, cu titlul de „Partide alese”, carte ce i-a dezvoltat foarte mult cunoştinţele şahiste.
Succes pe plan naţional şi internaţional
Un succes răsunător a obţinut în anul 1959, la turneul internaţional din Dresda, unde l-a învins pe marele maestru Efim Gheler, cel care a fost şi candidat la titlul mondial. La acelaşi turneu, a remizat cu marele maestru Mark Taimanoiv, multiplu campion al fostei Uniuni Sovietice şi candidat la titlul mondial.
În anul 1959, la finala C.N. obţine din nou un mare succes, terminând la egalitate pe locul I, II, cu marele maestru Victor Ciocîltea. Titlul de campion se decide la un meci de baraj compus din 4 partide, la care Iuliu Szabo a pierdut cu o jumătate de punct.
În perioada 1960-1975, Iuliu Szabo, a obţinut an de an calificarea în finala C.N., reuşind să se claseze mereu pe primele locuri. Tot în această perioadă, este prezent şi la turnee internaţionale, jucând cu succes în Sofia, Budapesta, Hamburg, Leningrad şi la alte centre renumite din Europa.
Iuliu Szabo a suferit în 1970 o mare nedreptate, nu a fost selecţionat în echipa olimpică a României, care a participat în acel an la Olimpiada de Şah de la Siegen. Datorită acestui fapt, atenţia lui pentru pregătirea şahistă a fost tot mai mică, astfel că a început să se ocupe cu colecţionarea lepidopterelor. A devenit o activitate de bază pentru el, în urma unei vizite efectuate în Timişoara la specialistul Frederich Koning. Pe lângă munca de culegere de pe teren, a luat legătura cu mai multe muzee din ţară şi din străinătate, a colaborat şi a făcut schimburi cu mai mulţi lepidopterologi. După pensionare a devenit foarte activ, având la dispoziţie mai mult timp liber, a făcut multe deplasări în Delta Dunării şi Dobrogea împreună cu Levente Szekely şi în zona Mehedinţi, împreună cu H. Neumann.
Colecţie de peste 38.000 de fluturi
Colecţia lui Iuliu Szabo a numărat la data decesului din 2012, peste 38.000 de fluturi, majoritatea provenind din România. Au fost organizate expoziţii la Muzeul Judeţean Satu Mare şi la Ocolul Silvic Satu Mare. O altă pasiune a marelui şahist a fost sculptatul în lemn şi oase de animale, cu care a ajuns la un nivel artistic foarte înalt.
Iuliu Szabo a fost diagnosticat în 2007 cu cancer. Timp de cinci ani a luptat eroic cu boala, însă nu a mai rezistat şi în 31 august 2012 s-a stins din viaţă în Satu Mare. Cu excepţia anilor de studenţie, maestrul Iuliu Szabo şi-a petrecut întreaga viaţă în municipiul Satu Mare, fiind cel mai valoros şahist până în prezent al judeţului precum şi a fostei regiuni Maramureş.
Iuliu Szabo (Gyula) a fost un om modest, cu calităţi omeneşti şi intelectuale deosebite, având întodeauna o atitudine ireproşabilă faţă de muncă, faţă de datorie, care niciodată nu s-a lăudat cu rezultatele obţinute în domeniul profesional şi în domeniul şahului. Amintirea şi exemplul lui personal, prietenii şahului din ţară şi din străinătate, nu-l vor uita niciodată.